9. Absalom s’a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns subt ramurile încîlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s’a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer și pămînt, și catîrul care era subt el a trecut înainte.
10. Un om, văzînd lucrul acesta, a venit și a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.“
11. Și Ioab a zis omului care i-a adus știrea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ți-aș fi dat zece sicli de argint și un brîu.“
12. Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n’aș pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ți-a dat-o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: «Luați seama fiecare la tînărul Absalom!»
13. Și dacă l-ași fi omorît mișelește, nimic n’ar fi rămas ascuns împăratului, și tu însuți ai fi fost împotriva mea.“
14. Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atîta cu tine!“ Și a luat trei săgeți în mînă, și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului.
15. Zece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorît.
16. Ioab a sunat din trîmbiță; și poporul s’a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
17. Au luat pe Absalom, l-au aruncat într’o groapă mare din mijlocul pădurii, și au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
18. Pe cînd trăia, Absalom își ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N’am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.“ Și a pus numele său stîlpului, care și astăzi se numește stîlpul lui Absalom.