23. „Orice s’ar întîmpla, vreau să alerg“, a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!“ Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în cîmpie, și a luat-o înaintea lui Cuși.
24. David ședea între cele două porți. Caraula s’a dus pe acoperișul porții spre zid; a ridicat ochii și s’a uitat. Și iată că un om alerga singur singurel.
25. Caraula a strigat, și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce vești.“ Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
26. Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: „Iată un om aleargă singur singurel.“ Împăratul a zis: „Și el aduce vești.“
27. Caraula a zis: „Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc.“ Și împăratul a zis: „Este un om de bine, și aduce vești bune.“
28. Ahimaaț a strigat, și a zis împăratului: „Este bine de tot!“ S’a închinat înaintea împăratului cu fața pînă la pămînt, și a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mînile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.“
29. Împăratul a zis: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Ahimaaț a răspuns: „Am văzut o mare învălmășală, cînd a trimes Ioab pe slujitorul împăratului și pe mine, slujitorul tău: dar nu știu ce era.“
30. Și împăratul a zis: „Stai colea la o parte.“ Și Ahimaaț a stătut deoparte.
31. Îndată a sosit Cuși. Și a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ți-a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.“
32. Împăratul a zis lui Cuși: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Cuși a răspuns: „Ca tînărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, împăratul, și toți cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ți facă rău!“
33. Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s’a suit în odaia de sus a porții, și a plîns. Pe cînd mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n’am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!“