9. Atunci Abișai, fiul Țeruiei, a zis împăratului: „Pentruce bleastămă acest cîne mort pe domnul meu împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.“
10. Dar împăratul a zis: „Ce aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă bleastămă, înseamnă că Domnul i-a zis: «Bleastămă pe David!» Cine-i va zice dar: «Pentruce faci așa?“
11. Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața; cu cît mai mult Beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
12. Poate că Domnul se va uita la necazul meu, și-mi va face bine în locul blestemelor de azi.“
13. David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și mergînd, blestema, arunca cu pietre împotriva lui, și vîntura praf.
14. Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, și acolo s’au odihnit.
15. Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom.
16. Cînd a ajuns Hușai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!“
17. Și Absalom a zis lui Hușai: „Iată cît de mult ții tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?“
18. Hușai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israel, și cu el vreau să rămîn.
19. De altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție.“
20. Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiți-vă împreună; ce avem de făcut?“
21. Și Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la țiitoarele pe cari le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va ști că te-ai făcut urît tatălui tău, și mînile tuturor celor ce sînt cu tine se vor întări.“
22. Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său, în fața întregului Israel.