3. Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.“
4. Absalom zicea: „De m’ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată, ar veni la mine, și i-aș face dreptate.“
5. Și cînd se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mîna, îl apuca, și-l săruta.
6. Absalom se purta așa cu toți aceia din Israel cari se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom cîștiga inima oamenilor lui Israel.
7. După trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Domnului.
8. Căci robul tău a făcut o juruință, cînd locuiam la Gheșur în Siria; și am zis: «Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.“
9. Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.“ Absalom s’a sculat, și a plecat la Hebron.
10. Absalom a trimes iscoade în toate semințiile lui Israel, să spună: „Cînd veți auzi sunetul trîmbiței, să ziceți: «Absalom s’a făcut împărat la Hebron!“
11. Două sute de oameni din Ierusalim, cari fuseseră poftiți, au însoțit pe Absalom; și l-au însoțit în prostia lor, fără să știe nimic.
12. Pe cînd aducea Absalom jertfele, a trimes în cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, și poporul se îndrepta în număr tot mai mare de partea lui Absalom.
13. Cineva a venit și a dat de știre lui David, și a zis: „Inima oamenilor lui Israel s’a întors spre Absalom.“