1. După aceea, Absalom și-a pregătit care și cai, și cinci zeci de oameni cari alergau înaintea lui.
2. Se scula disdedimineață, și stătea la marginea drumului la poartă. Și oridecîteori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?“ După ce-i răspundea: „Sînt din cutare seminție a lui Israel,“
3. Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.“
4. Absalom zicea: „De m’ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată, ar veni la mine, și i-aș face dreptate.“
5. Și cînd se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mîna, îl apuca, și-l săruta.
6. Absalom se purta așa cu toți aceia din Israel cari se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom cîștiga inima oamenilor lui Israel.
7. După trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Domnului.