17. Femeia a rămas însărcinată, și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
18. Copilul s’a făcut mare. Și într’o zi cînd se dusese pela tatăl său la secerători,
19. a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!“
20. Slujitorul l-a luat și l-a dus la mamă-sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale pînă la amează, și apoi a murit.
21. Ea s’a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea, și a ieșit.
22. A chemat pe bărbatul ei, și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, și apoi mă voi întoarce.“
23. Și el a zis: „Pentruce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.“ Ea a răspuns: „Fii pe pace!“
24. Apoi a pus șaua pe măgăriță, și a zis slujitorului său: „Mînă, și pleacă, să nu oprești pe drum decît cînd ți-oi spune.“
25. Ea a plecat deci și s’a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel.Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe Sunamita aceea!
26. Acum, aleargă dar înaintea ei, și spune-i: «Ești bine? Bărbatul tău și copilul sînt bine?» Ea a răspuns: „Bine.“
27. Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s’a apropiat s’o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Lasă-o, căci este tare amărîtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, și nu mi l-a făcut cunoscut.“
28. Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N’am zis eu: „Nu mă amăgi?“
29. Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mînă, și pleacă. Dacă vei întîlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; și dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.“
30. Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“Și el s’a sculat și a mers după ea.
31. Ghehazi le-o luase înainte, și pusese toiagul pe fața copilului; dar n’a dat nici glas, nici semn de simțire. S’a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, și a zis: „Copilul nu s’a trezit“.
32. Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
33. Elisei a intrat și a închis ușa după ei amîndoi, și s’a rugat Domnului.
34. S’a suit, și s’a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mînile lui pe mînile lui, și s’a întins peste el. Și trupul copilului s’a încălzit.
35. Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s’a suit iarăș și s’a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori, și a deschis ochii.
36. Elisei a chemat pe Ghehazi, și a zis: „Cheamă pe Sunamita.“ Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!“