13. vegheau asupra lucrărilor și cîrmuiau pe toți lucrătorii cari aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau și alți Leviți, logofeți, dregători și ușieri.
14. În clipa cînd au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise.
15. Atunci Hilchia a luat cuvîntul și a zis logofătului Șafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.“ Și Hilchia a dat lui Șafan cartea.
16. Șafan a adus împăratului cartea. Și cînd a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s’a poruncit.
17. Au strîns argintul care se afla în Casa Domnului, și l-au dat în mînile priveghetorilor și lucrătorilor.“
18. Logofătul Șafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.“ Și Șafan a citit-o înaintea împăratului.
19. Cînd a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfîșiat hainele.
20. Și împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului:
21. „Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine și pentru rămășița lui Israel și Iuda, cu privire la cuvintele cărții acesteia care s’a găsit. Căci mare mînie s’a vărsat peste noi din partea Domnului, pentrucă părinții noștri n’au ținut cuvîntul Domnului, și n’au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.
22. Hilchia și cei trimiși de împărat s’au dus la proorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. Dupăce au spus ce aveau de spus,
23. ea le-a răspuns: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spuneți omului care v’a trimes la mine:
24. „Așa vorbește Domnul: „Iată, voi trimete nenorociri peste locul acesta și peste locuitorii lui, și anume toate blestemele scrise în cartea care s’a citit înaintea împăratului lui Iuda.
25. Pentrucă M’au părăsit și au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrările mînilor lor, mînia Mea s’a vărsat asupra acestui loc, și nu se va stinge.“
26. Dar să spuneți împăratului lui Iuda care v’a trimes să întrebați pe Domnul: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe cari le-ai auzit:
27. „Pentrucă ți s’a înduioșat inima, pentrucă te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, cînd ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentrucă te-ai smerit înaintea Mea, pentrucă ți-ai sfîșiat hainele și ai plîns înaintea Mea, și Eu, am auzit, – zice Domnul. –
28. Iată, te voi strînge lîngă părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău și nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe cari le voi trimete peste locul acesta și peste locuitorii lui.“ Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
29. Împăratul a strîns pe toți bătrînii din Iuda și din Ierusalim.