27. Toți oamenii din Iuda și din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli și s’au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmașii lor.
28. Au intrat în Ierusalim și în Casa Domnului, în sunete de alăute, și de arfe și trîmbițe.
29. Groaza Domnului a apucat toate împărățiile celorlalte țări, cînd au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmașilor lui Israel.
30. Și împărăția lui Iosafat a fost liniștită, și Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.
31. Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci și cinci de ani cînd a ajuns împărat, și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Azuba, fata lui Șilhi.
32. El a mers pe calea tatălui său Asa, și nu s’a abătut deloc, făcînd ce este bine înaintea Domnului.
33. Numai că înălțimile n’au fost îndepărtate, și poporul tot n’avea inima strîns lipită de Dumnezeul părinților săi.
34. Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintîi și cele de pe urmă, sînt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsă în cartea împăraților lui Israel.
35. După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s’a unit cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită.
36. S’a unit cu el ca să zidească niște corăbii, cari să meargă la Tarsis, și au făcut corăbii la Ețion-Gheber.
37. Atunci Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareșa, a proorocit împotriva lui Iosafat, și a zis: „Pentrucă te-ai unit cu Ahazia, Domnul îți nimicește lucrarea.“ Și corăbiile au fost sfărîmate, și n’au putut să se ducă la Tarsis.