1. Am hotărît dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare.
2. Căci, dacă vă întristez, dela cine să mă aștept la bucurie, dacă nu dela cel întristat de mine?
3. Și v’am scris cum v’am scris, ca, la venirea mea, să n’amîntristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; și sînt încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.
4. V’am scris cu multă mîhnire, și strîngere de inimă, cu ochii scăldați în lacrămi, nu ca să vă întristați, ci ca să vedeți dragostea nespus de mare, pe care o am față de voi.
5. Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m’a întristat numai pe mine, ci pe voi toți; cel puțin în parte, ca să nu spun prea mult.
6. Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulți;
7. așa că acum, este mai bine să-l iertați, și să-l mîngăiați, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire.