7. David și Abișai s’au dus noaptea la popor. Și iată că Saul era culcat și dormea în cort în mijlocul taberii, și sulița lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner și poporul lui erau culcați în jurul lui.
8. Abișai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mînile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea, și să-l pironesc dintr’o lovitură în pămînt, ca să n’am nevoie să-i mai dau alta.“
9. Dar David a zis lui Abișai: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului și să rămînă nepedepsit?“
10. Și David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî într’un cîmp de bătaie și va peri.
11. Să mă ferească Domnul, să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai sulița dela căpătîiul lui, cu urciorul cu apă, și să plecăm.“
12. David a luat dar sulița și urciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n’a băgat de seamă nimic, și nimeni nu s’a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într’un somn adînc.
13. David a trecut de cealaltă parte, și a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.
14. Și a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: „N’auzi tu, Abner?“ Abner a răspuns: „Cine ești tu care strigi către împăratul?“
15. Și David a zis lui Abner: „Oare nu ești tu bărbat? Și cine este ca tine în Israel? Pentruce atunci n’ai păzit pe împărat, stăpînul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău.
16. Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sînteți vrednici de moarte, căci n’ați vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este sulița împăratului și ulciorul de apă, cari erau la căpătîiul lui.“