10. Și David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî într’un cîmp de bătaie și va peri.
11. Să mă ferească Domnul, să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai sulița dela căpătîiul lui, cu urciorul cu apă, și să plecăm.“
12. David a luat dar sulița și urciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n’a băgat de seamă nimic, și nimeni nu s’a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într’un somn adînc.
13. David a trecut de cealaltă parte, și a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.