31. atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba și că s’a răzbunat singur. Și cînd va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta.“
32. David a zis Abigailei: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimes astăzi înaintea mea!
33. Binecuvîntată să fie judecata ta, și binecuvîntată să fii tu, că m’ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, și mi-ai oprit mîna!
34. Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m’a oprit să-ți fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n’ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîne.“
35. Și David a luat din mîna Abigailei ce-i adusese, și i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ți-am ascultat glasul, și te-am primit bine.“
36. Abigail a ajuns la Nabal. Și tocmai el dădea în casa lui un ospăț ca un ospăț împărătesc; inima îi era veselă, și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei.
37. Dar dimineața, după ce trecuse beția lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, și s’a făcut ca o piatră.
38. Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, și a murit.
39. David a aflat că murise Nabal, și a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, și a împedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.“David a trimes vorba Abigailei că vrea s’o ia de nevastă.
40. Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, și i-au vorbit așa: „David ne-a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.“