11. Și să-mi iau eu pînea, apa, și vitele mele, pe cari le-am tăiat pentru tunzătorii mei, și să le dau unor oameni cari sînt de nu știu unde?“
12. Oamenii lui David și-au luat drumul înapoi; s’au întors, și au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.
13. Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-și încingă sabia“! Și fiecare și-a încins sabia. David și-a încins și el sabia, și aproape patru sute de inși s’au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri.
14. Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimes din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, și el s’a purtat rău cu ei.
15. Și totuș oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărît, și nu ni s’a luat nimic, în tot timpul cît am fost cu ei în cîmp.
16. Ne-au fost zid și zi și noapte, în tot timpul cît am fost cu ei, la păscutul turmelor.
17. Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpînului nostru, și a întregei lui case este hotărîtă, și el este așa de rău încît nimeni nu îndrăznește să-i vorbească.
18. Abigail a luat îndată două sute de pîni, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grîu prăjit, o sută de turte de stafide, și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,
19. și a zis slujitorilor săi: „Luați-o înaintea mea, și eu voi veni după voi. N’a spus nimic bărbatului ei Nabal.
20. Ea a încălecat pe un măgar, a pogorît muntele pe un drum tufos, și iată că David și oamenii lui se pogorau în fața ei, așa că i-a întîlnit. –
21. David zisese: «În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s’a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.
22. Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!“