8. După aceea, David s’a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!“ Saul s’a suit înapoi, și David s’a plecat cu fața la pămînt și s’a închinat.
9. David a zis lui Saul: „De ce asculți tu de vorbele oamenilor cari zic: «David îți vrea răul?»
10. Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mînile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruțat, și am zis: «Nu voi pune mîna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.»
11. Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mîna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei, și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, și că n’am păcătuit împotriva ta. Totuș tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața.
12. Judece Domnul între mine și tine, și Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mîna pe tine.
13. Răul dela cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mîna pe tine.
14. Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un cîne mort, un purice.
15. Domnul va judeca și va hotărî între mine și tine, El va vedea, El îmi va apăra pricina și El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mîna ta.“
16. Cînd a sfîrșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?“ Și Saul a ridicat glasul și a plîns.
17. Și a zis lui David: „Tu ești mai bun decît mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău.
18. Tu îți arăți azi bunătatea cu care te porți față de mine, căci Domnul mă dăduse în mînile tale, și nu m’ai omorît.
19. Dacă întîlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!
20. Acum iată, știu că tu vei domni, și că împărăția lui Israel va rămînea în mînile tale.
21. Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămînța mea după mine, și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu.“
22. David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s’au suit în locul întărit.