2. Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul, și s’a dus să caute pe David și pe oamenii lui pînă pe stîncile țapilor sălbatici.
3. A ajuns la niște stîne de oi, cari erau lîngă drum; și acolo era o peșteră, în care a intrat să doarmă. David și oamenii lui erau în fundul peșterii.
4. Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: «Dau pe vrăjmașul tău în mînile tale; fă-i ce-ți va plăcea.“ David s’a sculat, și a tăiat încet colțul hainei lui Saul.
5. După aceea, inima îi bătea, pentrucă tăiase colțul hainei lui Saul.
6. Și a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mîna pe el! Căci el este unsul Domnului.“
7. Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, și i-a împedecat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s’a sculat să iasă din peșteră, și și-a văzut înainte de drum.
8. După aceea, David s’a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!“ Saul s’a suit înapoi, și David s’a plecat cu fața la pămînt și s’a închinat.
9. David a zis lui Saul: „De ce asculți tu de vorbele oamenilor cari zic: «David îți vrea răul?»
10. Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mînile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruțat, și am zis: «Nu voi pune mîna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.»
11. Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mîna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei, și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate nici răzvrătire, și că n’am păcătuit împotriva ta. Totuș tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața.