38. I-a strigat iarăș: „Iute, grăbește-te, nu te opri!“ Și băiatul lui Ionatan a strîns săgețile, și s’a întors la stăpînul lui.
39. Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau lucrul acesta.
40. Ionatan a dat băiatului armele, și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate.“
41. După plecarea băiatului, David s’a sculat din partea de miazăzi, apoi s’a aruncat cu fața la pămînt și s’a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s’au îmbrățișat și au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd.
42. Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd: «Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămînța mea și sămînța ta!“David s’a sculat și a plecat, iar Ionatan s’a întors în cetate.