33. Și Saul și-a îndreptat sulița spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înțeles că era lucru hotărît din partea tatălui său să omoare pe David.
34. S’a sculat de la masă într’o mînie aprinsă, și n’a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mîhnit din pricina lui David, pentrucă tatăl său îl ocărîse.
35. A doua zi de dimineață, Ionatan s’a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David, și era însoțit de un băețaș.
36. El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgețile pe cari le voi trage“. Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
37. Cînd a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine“.
38. I-a strigat iarăș: „Iute, grăbește-te, nu te opri!“ Și băiatul lui Ionatan a strîns săgețile, și s’a întors la stăpînul lui.
39. Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau lucrul acesta.
40. Ionatan a dat băiatului armele, și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate.“
41. După plecarea băiatului, David s’a sculat din partea de miazăzi, apoi s’a aruncat cu fața la pămînt și s’a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s’au îmbrățișat și au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd.
42. Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd: «Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămînța mea și sămînța ta!“David s’a sculat și a plecat, iar Ionatan s’a întors în cetate.