9. Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri; dar dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji.“
10. Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om, ca să mă lupt cu el.“
11. Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, și s’au înspăimîntat și au fost cuprinși de o mare frică.
12. Și David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrîn înaintat în vîrstă.
13. Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întîiul născut din cei trei fii ai lui, cari porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, și al treilea Șama.
14. David era cel mai tînăr. Și cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul,
15. David a plecat dela Saul și s’a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
16. Filisteanul înainta dimineața și seara, și s’a înfățișat astfel timp de patruzeci de zile.
17. Isai a zis fiului său David: „Ia pentru frații tăi efa aceasta de grîu prăjit și aceste zece pîni, și aleargă în tabără la frații tăi;
18. du și aceste zece cașuri de brînză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă frații tăi sînt bine, și să-mi aduci vești temeinice.
19. Ei sînt cu Saul și cu toți bărbații lui Israel în valea terebinților, în război cu Filistenii.“
20. David s’a sculat dis de dimineață. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile, și a plecat, cum îi poruncise Isai. Cînd a ajuns în tabără, oștirea pornise să se așeze în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război.
21. Israel și Filistenii s’au așezat în șiruri de bătaie, oștire către oștire.
22. David a dat lucrurile pe cari le avea în mînile celui ce păzea calabalîcurile, și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe frații săi de sănătate.