38. Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, și l-a îmbrăcat cu o platoșă.
39. David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, și a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sînt obicinuit cu ea.“ Și s’a desbrăcat de ea.
40. Și-a luat toiagul în mînă, și-a ales din pîrău cinci pietre netede, și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului.
41. Filisteanul s’a apropiat puțin cîte puțin de David, și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.
42. Filisteanul s’a uitat, și cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai și cu fața frumoasă.
43. Filisteanul a zis lui David: Ce! sînt cîne, de vii la mine cu toiege?“ Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,
44. a adăogat: „Vino la mine, și-ți voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor cîmpului.“
45. David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărît-o.
46. Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului și fiarelor pămîntului. Și tot pămîntul va ști că Israel are un Dumnezeu.
47. Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mîntuește nici prin sabie nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mînile noastre.“