26. Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n’a dus mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul.
27. Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într’un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s’au luminat.
28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: «Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!“ Și poporul era sleit de puteri.
29. Și Ionatan a zis: „Tatăl meu turbură poporul; vedeți dar cum mi s’au luminat ochii, pentrucă am gustat puțin din mierea aceasta!
30. Negreșit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n’ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?“
31. În ziua aceea au bătut pe Filisteni dela Micmaș pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit,
32. și s’a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi și viței, i-a junghiat pe pămînt și i-a mîncat cu sînge cu tot.
33. Au spus lucrul acesta lui Saul, și i-au zis: „Iată că poporul păcătuiește împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Saul a zis: „Voi faceți o nelegiuire; rostogoliți îndată o piatră mare încoace.“
34. Apoi a adăugat: „Împrăștiați-vă printre popor, și spuneți fiecăruia să-și aducă boul sau oaia, și să-l junghie aici. Apoi să mîncați, și nu păcătuiți împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.“ Și peste noapte, fiecare din popor și-a adus boul cu mîna, ca să-l junghie pe piatră.
35. Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit Domnului.
36. Saul a zis: „Să ne pogorîm în noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei, și să nu lăsăm să rămînă unul măcar.“ Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.“ Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu“.
37. Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mînile lui Israel?“ Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns.