20. Ornan s’a întors și a văzut îngerul, și cei patru fii ai lui s’au ascuns împreună cu el: treiera grîul atunci.
21. Cînd a ajuns David la Ornan, Ornan s’a uitat, și a zărit pe David; apoi a ieșit din arie, și s’a închinat înaintea lui David, cu fața la pămînt.
22. David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.“
23. Ornan a răspuns lui David: „Ia-l, și să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea de tot, carăle în loc de lemne, și grîul pentru darul de mîncare, toate le dau.“
24. Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe prețul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău, și nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic.“
25. Și David a dat lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei.
26. David a zidit acolo un altar Domnului, și a adus arderi de tot și jertfe de mulțămire. A chemat pe Domnul, și Domnul i-a răspuns prin foc, care s’a pogorît din cer pe altarul arderii de tot.
27. Atunci Domnul a vorbit îngerului, care și-a vîrît iarăș sabia în teacă.
28. Pe vremea aceasta, David, văzînd că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo.
29. Dar locașul Domnului, făcut de Moise în pustie, și altarul arderilor de tot, erau atunci pe înălțimea Gabaonului.
30. David nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimîntase sabia îngerului Domnului.