1. Cît despre mine, fraților, cînd am venit la voi, n’am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită.
2. Căci n’am avut de gînd să știu între voi altceva decît pe Isus Hristos și pe El răstignit.
3. Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur.
4. Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul și de putere,
5. pentruca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6. Totuș ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrșiți, este o înțelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciți.
7. Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
8. și pe care n’a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.