8. Am nimicit cu desăvârșire pe cei trei păstori într-o lună: sufletul meu nu-i mai răbda și se scârbise și sufletul lor de mine.
9. Și am zis: „Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară să moară, cea care are să piară să piară, și cele ce mai rămân să se mănânce unele pe altele!
10. Mi-am luat toiagul „Îndurare” și l-am rupt, ca să rup legământul meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele.
11. Și când s-a rupt, în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi care au luat seama la mine au cunoscut astfel că acesta era cuvântul Domnului.
12. Eu le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-mi plata; dacă nu, nu mi-o dați!” Și mi-au cântărit ca plată, treizeci de arginți.
13. Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului prețul acesta scump cu care m-au prețuit!” Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în Casa Domnului pentru olar.
14. Apoi mi-am rupt al doilea toiag „Legământ”, ca să rup frăția dintre Iuda și Israel.
15. Domnul mi-a zis: „Ia și uneltele unui păstor nebun!
16. Căci iată că voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mânca din carnea celor mai grase și nu le va mai lăsa decât copitele!