5. Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, și asupresc moștenirea Ta.
6. Înjunghie pe văduvă și pe străin, ucid pe orfani
7. și zic: „Nu vede Domnul, și Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!”
8. Totuși învățați-vă minte, oameni fără minte! Când vă veți înțelepți, nebunilor?
9. Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?
10. Cel ce pedepsește neamurile s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?
11. Domnul cunoaște gândurile omului: știe că sunt deșarte.
12. Ferice de omul pe care-l pedepsești Tu, Doamne, și pe care-l înveți din legea Ta,
13. ca să-l liniștești în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!
14. Căci Domnul nu lasă pe poporul Său și nu-Și părăsește moștenirea.
15. Ci se va face odată judecată după dreptate, și toți cei cu inima curată o vor găsi bună.
16. Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
17. De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morții!
18. Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul!”, bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna.
19. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.