35. Am jurat odată pe sfințenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36. Sămânța lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37. ca luna va dăinui pe vecie, și ca martorul credincios din cer. (Oprire)
38. Și totuși, Tu l-ai îndepărtat și Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39. ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât și i-ai pângărit cununa.
40. I-ai prăbușit toate zidurile și i-ai dărâmat toate cetățuile.
41. Toți trecătorii îl jefuiesc și a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42. Ai înălțat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toți vrăjmașii lui,
43. ai făcut ca ascuțișul sabiei lui să dea înapoi și nu l-ai sprijinit în luptă.
44. Ai pus capăt strălucirii lui și i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;
45. i-ai scurtat zilele tinereții și l-ai acoperit de rușine. – (Oprire)
46. Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare și-Ți va arde mânia ca focul?
47. Adu-Ți aminte ce scurtă este viața mea și pentru ce nimic ai făcut pe toți fiii omului.
48. Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea, care să poată să-și scape sufletul din Locuința morților? – (Oprire)
49. Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioșia Ta?
50. Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ți aminte că port în sân ocara multor popoare;
51. adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva pașilor unsului Tău!
52. Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!