35. Am jurat odată pe sfințenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36. Sămânța lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37. ca luna va dăinui pe vecie, și ca martorul credincios din cer. (Oprire)
38. Și totuși, Tu l-ai îndepărtat și Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39. ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât și i-ai pângărit cununa.
40. I-ai prăbușit toate zidurile și i-ai dărâmat toate cetățuile.
41. Toți trecătorii îl jefuiesc și a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42. Ai înălțat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toți vrăjmașii lui,