1. (Către mai marele cântăreților. De cântat ca și „Crinii”. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața.
2. Mă afund în noroi și nu mă pot ține; am căzut în prăpastie, și dau apele peste mine.
3. Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.
4. Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5. Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea, și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse.
6. Să nu rămână de rușine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oștirilor! Să nu roșească de rușine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7. Căci pentru Tine port eu ocara, și îmi acoperă fața rușinea.
8. Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10. Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc.
11. Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc.
12. Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, și cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.