1. (Către mai marele cântăreților. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David.) Oare, tăcând, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2. Dimpotrivă! în inimă săvârșiți nelegiuiri; în țară, puneți în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3. Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.
4. Au o otravă ca otrava unui șarpe, ca otrava unei aspide surzi, care își astupă urechea,
5. care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6. Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7. Să se risipească întocmai ca niște ape care se scurg! Săgețile pe care le-aruncă ei să fie niște săgeți tocite!