1. (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul și lăudat de toți în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.
2. Frumoasă înălțime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
3. Dumnezeu, în casele Lui împărătești, este cunoscut ca un turn de scăpare.
4. Căci iată că împărații se adunaseră: doar au trecut împreună,
5. au privit-o, au înlemnit, s-au temut și au luat-o la fugă.
6. I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.
7. Au fost izgoniți de parcă ar fi fost luați de vântul de răsărit care sfărâmă corăbiile din Tarsis.
8. Întocmai cum auzisem spunându-se, așa am văzut în cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuie pe vecie. – (Oprire)