Psalmii 22:14-25 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

14. Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.

15. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții.

16. Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele:

17. toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc și mă privesc;

18. își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea.

19. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!

20. Scapă-mi sufletul de sabie și viața din ghearele câinilor!

21. Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului!

22. Voi vesti Numele Tău fraților mei și Te voi lăuda în mijlocul adunării.

23. Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel!

24. Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde fața de el, ci îl ascultă când strigă către El.

25. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine.

Psalmii 22