1. (Către mai marele cântăreților. Se cântă ca „Cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele?
2. Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă.
3. Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.
4. În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și-i izbăveai.
5. Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine, și nu rămâneau de rușine.
6. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
7. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: