Psalmii 139:1-9 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

1. (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,

2. știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul.

3. Știi când umblu și când mă culc, și cunoști toate căile mele.

4. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.

5. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine.

6. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.

7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de fața Ta?

8. Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo;

9. dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

Psalmii 139