4. Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, și nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
5. Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei.
6. Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor;
7. i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
9. Căci El a potolit setea sufletului însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând.