25. El a zis și a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26. Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în fața primejdiei.
27. Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat, și zadarnică le era toată iscusința.
28. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.
29. A oprit furtuna, a adus liniștea, și valurile s-au potolit.
30. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit, și Domnul i-a dus în limanul dorit.
31. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
32. Să-L înalțe în adunarea poporului și să-L laude în adunarea bătrânilor!
33. El preface râurile în pustiu, și izvoarele de apă, în pământ uscat,
34. țara roditoare în țară sărată, din pricina răutății locuitorilor ei.
35. Tot El preface pustiul în iaz, și pământul uscat, în izvoare de ape.
36. Așază acolo pe cei flămânzi, și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37. însămânțează ogoare, sădesc vii și-i culeg roadele.
38. El îi binecuvântă, și se înmulțesc nespus, și nu le împuținează vitele.
39. Dacă sunt împuținați și apăsați prin asuprire, nenorocire și suferință,
40. El varsă disprețul peste cei mari și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41. dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș și înmulțește familiile ca pe niște turme.
42. „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură, și orice nelegiuire își închide gura!”
43. Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.