11. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12. cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13. Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
14. Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână.
15. Omul! Zilele lui sunt ca iarba, și înflorește ca floarea de pe câmp.
16. Când trece un vânt peste ea, nu mai este, și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.