Proverbe 7:2-20 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

2. Ține sfaturile mele și vei trăi; păzește învățăturile mele ca lumina ochilor.

3. Leagă-le la degete, scrie-le pe tăblița inimii tale.

4. Zi înțelepciunii: „Tu ești sora mea!” Și numește priceperea prietena ta –

5. ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuințează cuvinte ademenitoare.

6. Stăteam la fereastra casei mele și mă uitam prin zăbrele.

7. Am zărit printre cei neîncercați, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.

8. Trecea pe uliță, la colțul unde stătea una din aceste străine, și a apucat pe calea care ducea spre locuința ei.

9. Era în amurg, seara, în noaptea neagră și întunecoasă.

10. Și iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.

11. Era bună de gură și fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:

12. când în uliță, când în piețe, pe la toate colțurile stătea la pândă.

13. Ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat, și cu o față fără rușine i-a zis:

14. „Eram datoare cu o jertfă de mulțumire, azi mi-am împlinit juruințele.

15. De aceea ți-am ieșit înainte să te caut, și te-am și găsit.

16. Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu așternut de pânzeturi din Egipt;

17. mi-am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară.

18. Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineață, să ne desfătăm cu dezmierdări.

19. Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,

20. a luat cu el sacul cu bani și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”

Proverbe 7