6. Așa că ea nu poate găsi calea vieții, rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.
7. Și acum, fiilor, ascultați-mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele:
8. depărtează-te de drumul care duce la ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9. ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta, și unui om fără milă anii tăi;
10. ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta, și tu să te trudești pentru casa altuia;
11. ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi,
12. și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea și cum a disprețuit inima mea mustrarea?
13. Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?