20. Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.
21. După cum cărbunele face jăratic și lemnul foc, tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.
22. Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor. –
23. Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.
24. Cel ce urăște se preface cu buzele lui, și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.
25. Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26. Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie, totuși răutatea lui se va descoperi în adunare. –
27. Cine sapă groapa altuia cade el în ea, și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.