4. În ziua mâniei, bogăția nu slujește la nimic; dar neprihănirea izbăvește de la moarte.
5. Nevinovăția omului fără prihană îi netezește calea, dar cel rău cade prin însăși răutatea lui.
6. Nevinovăția oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinși de răutatea lor.
7. La moartea celui rău, îi piere nădejdea, și așteptarea oamenilor nelegiuiți este nimicită.
8. Cel neprihănit este scăpat din strâmtorare, și cel rău îi ia locul.
9. Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniți sunt scăpați prin știință.
10. Când le merge bine celor neprihăniți, toată cetatea se bucură; și când pier cei răi, toți strigă de veselie.
11. Cetatea se înalță prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. –
12. Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primește și tace. –
13. Cine umblă cu bârfe dă pe față lucruri ascunse, dar sufletul credincios ține ce i s-a încredințat. –
14. Când nu este chibzuință, poporul cade; dar biruința vine prin marele număr de sfetnici. –
15. Cui se pune chezaș pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaș este liniștit. –
16. O femeie plăcută capătă cinste, și cei asupritori capătă bogăție. –
17. Omul milostiv își face bine sufletului său, dar omul fără milă își tulbură însăși carnea lui. –
18. Cel rău dobândește un câștig înșelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată. –
19. Adevărata neprihănire duce la viață, dar cel ce urmărește răul găsește moartea. –
20. Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuți.
21. Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânța celor neprihăniți va fi scăpată.