2. Atunci fiii lui Gad și fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar și la mai marii adunării, și le-au zis:
3. „Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon,
4. țara aceasta, pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, și robii tăi au vite.”
5. Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea țara aceasta în stăpânirea robilor tăi și să nu ne treci peste Iordan.”
6. Moise a răspuns fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben: „Frații voștri să meargă oare la război, și voi să rămâneți aici?
7. Pentru ce voiți să muiați inima copiilor lui Israel și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul?
8. Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească țara.
9. S-au suit până la valea Eșcol și, după ce au iscodit țara, au înmuiat inimile copiilor lui Israel și i-au făcut să nu intre în țara pe care le-o dădea Domnul.
10. Și Domnul S-a aprins de mânie în ziua ceea și a jurat zicând:
11. „Oamenii aceștia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea,
12. afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, și Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.”
13. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a făcut să rătăcească în pustiu timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuse rău înaintea Domnului.