1. Moise a vorbit căpeteniilor semințiilor copiilor lui Israel și a zis: „Iată ce poruncește Domnul:
2. Când un om va face o juruință Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduință, să nu-și calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.
3. Când o femeie va face o juruință Domnului și se va lega printr-o făgăduință, în tinerețea ei și în casa tatălui ei,
4. și tatăl ei va afla de juruința pe care a făcut-o ea și de făgăduința cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruința ei, toate juruințele ei vor fi primite, și orice făgăduință cu care s-a legat ea va fi primită;
5. dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoștință de juruința ei, toate juruințele ei și toate făgăduințele cu care se va fi legat ea, nu vor avea nicio tărie; și Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.
6. Când se va mărita, după ce a făcut juruințe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieșit de pe buzele ei,
7. și bărbatul ei va lua cunoștință de lucrul acesta, și nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoștință de ele, juruințele ei vor rămâne în picioare; și făgăduințele cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare;
8. dar dacă bărbatul ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoștință de juruința ei, el va desființa juruința, pe care a făcut-o, și cuvântul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; și Domnul o va ierta.