19. El a zis: „Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-ați fi lăsat cu viață, nu v-aș ucide.”
20. Și a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Scoală-te și ucide-i!” Dar tânărul nu și-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil.
21. Zebah și Țalmuna au zis: „Scoală-te tu însuți și ucide-ne. Căci cum e omul, așa e și puterea lui.” Și Ghedeon s-a sculat și a ucis pe Zebah și Țalmuna. A luat apoi lunișoarele de la gâtul cămilelor lor.
22. Bărbații lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domnește peste noi, tu și fiul tău, și fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.”
23. Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.”
24. Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: dați-mi fiecare verigile de nas pe care le-ați luat ca pradă.” – Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci erau ismaeliți. –
25. Ei au zis: „Ți le vom da cu plăcere.” Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase.
26. Greutatea verigilor de aur, pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur și hainele de purpură, pe care le purtau împărații Madianului, și afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor.