1. Prorocie asupra pustiului mării. Cum înaintează vijelia de la miazăzi, așa vine el din pustiu, din țara înfricoșată.
2. O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. – „Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor – zice Domnul.”
3. De aceea mi s-a umplut inima de neliniște, m-apucă durerile, ca durerile unei femei când naște. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd.
4. Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.
5. Ei pun masa, straja veghează, și ei mănâncă, beau… Dar deodată se aude strigând: „În picioare, voievozi! Ungeți scutul!”
6. Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” –
7. El a văzut călărime, călăreți doi câte doi, călăreți pe măgari, călăreți pe cămile; și asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.