21. O rămășiță, rămășița lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
22. Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea.
23. Și nimicirea aceasta care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oștirilor o va aduce la îndeplinire în toată țara.
24. Totuși așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu, care locuiești în Sion, nu te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta cum făceau egiptenii.
25. Dar, peste puțină vreme, pedeapsa va înceta, și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.”
26. Domnul oștirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb; și Își va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt.
27. În ziua aceea se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui, de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime.
28. El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalâcul la Micmaș.
29. Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibeea lui Saul o ia la fugă. –
30. Ridică-ți glasul, fiica Galimului! Ia seama, Lais! Vai de tine, Anatot! –
31. Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug.
32. Încă o zi de oprire la Nob, și amenință cu mâna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.
33. Iată, Domnul Dumnezeul oștirilor taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiați, cei mai înalți sunt doborâți.
34. Dă jos cu fierul crângul pădurii, și Libanul cade sub mâna Celui Puternic.