14. Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15. Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16. Și acum, mi se topește sufletul în mine, și m-au apucat zilele suferinței.
17. Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18. De tăria suferinței, haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă.
19. Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenușa.