20. Slava mea va înverzi neîncetat, și arcul îmi va întineri în mână.”
21. Oamenii mă ascultau și așteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
22. După cuvântările mele, niciunul nu răspundea, și cuvântul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare.
23. Mă așteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24. Când li se muia inima, le zâmbeam și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25. Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mângâietor lângă niște întristați.