2. „Până când îmi veți întrista sufletul și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?
3. Iată că de zece ori m-ați batjocorit; nu vă este rușine să vă purtați așa?
4. Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.
5. Credeți că mă puteți lua de sus? Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat?
6. Atunci să știți că Dumnezeu mă urmărește și mă învelește cu lațul Lui.
7. Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde; cer dreptate, și dreptate nu este!
8. Mi-a tăiat orice ieșire, și nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele.
9. M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap,
10. m-a zdrobit din toate părțile, și pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
11. S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș.
12. Oștile Lui au pornit deodată înainte, și-au croit drum până la mine și au tăbărât în jurul cortului meu.
13. A depărtat pe frații mei de la mine, și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
14. Rudele mele m-au părăsit, și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15. Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.
16. Chem pe robul meu, și nu răspunde; îl rog cu gura mea, și degeaba.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18. Până și copiii mă disprețuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19. Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.