13. A depărtat pe frații mei de la mine, și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
14. Rudele mele m-au părăsit, și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15. Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.
16. Chem pe robul meu, și nu răspunde; îl rog cu gura mea, și degeaba.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18. Până și copiii mă disprețuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19. Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20. Oasele mi se țin de piele și de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.
21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.
22. De ce mă urmăriți ca Dumnezeu? Și nu vă mai săturați de carnea mea?
23. Oh! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;
24. aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier și cu plumb în stâncă pe vecie…
25. Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu și că Se va ridica la urmă pe pământ.