14. De aceea așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Pentru că ați zis lucrul acesta, iată, cuvântul Meu îl fac foc în gura ta, și poporul acesta, lemne, ca să-i ardă focul acesta.
15. Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel – zice Domnul – un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoști și ale cărui vorbe nu le pricepi.
16. Tolba lui cu săgeți este ca un mormânt deschis; toți sunt niște viteji.
17. El îți va mânca secerișul și pâinea, îți va mânca fiii și fiicele, îți va mânca oile și boii, îți va mânca via și smochinul; și îți va trece prin sabie cetățile întărite în care te încrezi.
18. Dar, și în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici de tot.
19. Dacă veți întreba atunci: „Pentru ce ne-a făcut toate acestea Domnul Dumnezeul nostru?” Așa le vei răspunde: „După cum voi M-ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa acum veți sluji unor străini într-o țară care nu este a voastră!”
20. Spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, vestiți-l în Iuda și ziceți:
21. „Ascultați lucrul acesta, popor fără minte și fără inimă, care are ochi și nu vede, urechi, și n-aude!
22. Nu voiți să vă temeți de Mine, zice Domnul, nu voiți să tremurați înaintea Mea?” – Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veșnic pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
23. Poporul acesta însă are o inimă dârză și răzvrătită; se răscoală și pleacă,