1. Asupra Moabului: Așa vorbește Domnul oștirilor Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită!
2. S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: „Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!” Și tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine!
3. Se aud strigăte din Horonaim: „Prăpăd și nimicire!”
4. Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă.
5. Căci într-un plâns necurmat suie suișul Luhitului, și se aud strigăte de durere la coborâșul Horonaimului, din pricina nimicirii!
6. Fugiți, scăpați-vă viața și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustiu!
7. Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, și Chemoșul va merge în robie cu preoții și căpeteniile lui.
8. Pustiitorul va intra în fiecare cetate, și nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri, și câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
9. Dați aripi Moabului să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustiu, nu vor mai avea locuitori.
10. Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!
11. Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul.
12. De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile.
13. Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș, cum a fost dată de rușine casa lui Israel cu Betel, în care își punea încrederea.
14. Cum puteți să ziceți: „Suntem viteji, ostași gata de luptă”?